Schimbari involuntare

De la o vreme am inceput sa simt o senzatie grea in inima, una pe care nici acum nu o stapanesc prea bine. Mi-am dat seama ca este vorba despre grijile pe care le am si care nu inceteaza sa vina. Ma gandesc cu parere de rau la trecut, atunci cand zburdam toata ziua pe afara dupa ce veneam de la gradinita, pana seara si nu ma saturam de plimbari prin toate colturile curtii. In fiecare zi era ceva nou care ma fascina si ma capta o lunga perioada de timp. Uneori daca faceam un lucru de mai multe ori, de fiecare data era ca si cum l-as fi facut prima data. Nu-mi pasa de valoarea banilor, de razboaie mondiale, de ura oamenilor, eram inocent si plin de viata. Acum toate astea completeaza capitolul amintiri.

In prezent exista lucruri care ma atrag de la adevaratele placeri, pe care nu stiu daca as putea sa le mai am ca odinioara. Spre exemplu, mai devreme am refuzat invitatia parintilor si a surorii mai mici de a participa la un joc de carti, din cauza unui proiect caruia ii dau bice sa il termin impreuna cu varul meu. Bineinteles nu este un obicei jocul de carti in familie; asta se intampla rar, dar vreau sa spun ca timpul petrecut cu parintii este foarte pretios pentru mine si de fiecare data cand am ocazia de a mai sta la taclale cu ei, apare un eveniment, un joc video care-mi face cu ochiul, un amic dornic de a petrece timpul cu mine, o materie la care trebuie sa studiez mai mult, o responsabilitate sau mai stiu eu ce si uite asa se duce acea ocazie. Timpul trece si nu face bine. Sau de exemplu cand iubita mea echipa de fotbal FC Universitatea Craiova avea meci, imi parea rau ca nu il pot viziona la TV din cauza timpului petrecut la calculator. Si exemplele pot continua.

Am crescut, m-am schimbat in mare parte, in altele am ramas la fel (tot copil ma simt), dar treaba nasoala este ca vad viata altfel, ceea ce este si normal – avantaj in dezvoltarea caracterului meu. Am inceput sa ma gandesc serios la cum ar arata lumea daca s-ar opri timpul si cred ca voi reveni cu niste pareri personale asupra acestui subiect, pareri pro si contra.

Offf… sesizez ca devine obsedanta ideea legata de trecerea timpului daca o privesc negativ. Ca si Eminescu, poate am acea dezamagire despre comparatia dintre om si natura.

Prin clasa a IX-a

Primesc cu mare placere leapsa de la Refu in legatura cu 3 lucruri pe care l-as schimba daca as fi din nou in clasa a IX-a, fiind primul articol de acest tip.:)

  1. Nu as juca pe postul de portar in ultimele meciuri ale primului semestru (chiar daca asta este pasiunea mea), pentru ca atunci din neatentie nu am incordat degetul mare cand am primit o minge in maini si s-a dat peste cap, umflandu-se si durerea mentinandu-se in jur de trei saptamani.
  2. La liceul nostru este un obicei ca de Craciun sa facem biletele cu numele nostru apoi sa tragem si ne facem cadouri unii altora. Clasa a IX-a a fost anul in care nu am primit cadou din cauza colegului care nu a venit in ziua respectiva, mai rau in zilele urmatoare nu avea nimic sa imi dea. As putea sa spun ca as schimba biletul meu cu altcineva, asta daca printr-o ordinea aleatorie norocul ar tine cu mine.
  3. Al treilea lucru ar fi, sa zicem, depunerea a mai multa munca serioasa pentru olimpiada de matematica, nu de alta dar am simtit, ca dupa rezultatul slab de la faza judeteana, am cam dezamagit-o pe diriga (profa mea de mate ;))).

In concluzie poate ar fi si alte lucruri pe care le-as schimba, dar Refu m-a luat prin surprindere cu aceasta leapsa (zilele urmatoare nu cred ca o sa am timp sa mai postez; adevarul este ca mi-am stors putin creierii pentru cele trei idei), fiind o surpriza placuta, deci Multumesc frumos, Refu!

Regulament leapsa:

  1. Scrie minim 3 lucruri pe care tu le-ai fi schimbat in clasa a 9-a specificând şi cum anume te-ar fi ajutat.
  2. Transmite leapşa mai departe la minim 3 prieteni, maxim 5.
  3. Scrie astfel încât să generezi comentarii, vrem să pornim o discuţie constructivă.
  4. Nu trebuie să scrii prea mult, însă nu trata leapşa superficial (un 400-500 de cuvinte e foarte bine).
  5. Preia şi regulamentul în articol ca să ştie lumea ce trebuie să facă.
  6. Răspândeşte mesajul prin social media, însă fără a spama, vrem doar să ştie lumea de ea”.

Plimbare tarzie

Intr-o seara dupa ce ziua ninsese si linistea se asternuse peste oras, eram singur in parc. Totul capata o nuanta de alb, nu total dar suficient cat sa imi inspire o picatura de visare. Cele doua pahare de vin rosu in combinatie cu apa minerala degustate mai devreme cu doi amici, imi aduceau aminte de zilele de toamna tarzii, de culoarea aramie a frunzelor copacilor, de adierile de vant si tabloul creat de grupurile de  pasari ce se indreptau alene catre apusul soarelui, care accentua culoarea trista a sezonului ce urma sa vina.

Bancile acoperite de zapada ma indemnau sa trec pe langa ele, sa dau zapada la o parte si sa ma asez, insa doar pe langa una fac cativa pasi, intind bratul, visator, si strang zapada in palma doar cu patru degete. Se simte raceala zapezii si nu evita sa se topeasca. Ridic incet mana si indrept privirea spre palma umeda. Doar putina apa… Imediat in minte imi vine melodia Adelei, Set fire to the rain. Imi continui drumul cu un sentiment greu de descris pe moment si gandul imi zboara din nou la amintiri. Ies din parc nedumerit si cu parere de rau…despre mine. Apar aceleasi intrebari carora nu le-am gasit raspunsul, aceleasi cauze si efecte. Atmosfera devine ambigua, ce-i drept asa a fost de la inceput, dar atunci am sesizat, “visul luase sfarsit”.