Emoţii din literatură

Cum spuneam ieri în articolul Prins în plăcere, revin acum cu impresii despre colajul în care, mai spun încă o dată, am avut o foarte mare plăcere de a participa. Bine, plăcerea a constat, în primul rând, în faptul că am avut ocazia de a fi cum, poate în adâncul inimii, mi-aş fi dorit să fiu, adică pe scenă. Să mă simt altfel, să fiu spontan din plin şi să trăiesc fiecare replică pe care a trebuit să o dau sau să o primesc.

În al doilea rând plăcerea a fost să simt că se munceşte totuşi la ceva dacă se doreşte ca acest lucru să se desfăşoare cum ar trebui. Mi-a plăcut pentru că m-am implicat, m-am dedicat şi am avut răbdare, cuvinte sustrase din sloganul pe care îl urmez de ceva timp, slogan pe care l-am dobândit în timp. Totul a fost o experienţă pe care cu greu aş putea să o reîntâlnesc sau chiar nu aş mai putea :-s.

Nu sunt în calitatea de a da calificativul pentru colajul pe care l-am jucat, dar personal sunt fericit pentru tot indiferent de greşelile care au apărut. Fiecare moment de aşteptare, cât de mic, între replici, a fost o pauză, ca liniştea dinaintea furtunii, după care intervenea subtil profunzimea sentimentelor cu care trăiam fiecare cuvânt. Într-adevăr momentele în care bătăile inimii s-au repezit au existat şi ele, mai ales când cuvintele pe care le-am primit au fost spuse în timp ce eram privit adânc în ochi.

Pe de altă parte, au apărut şi sentimente de nostalgie, lăsate în urma corzilor de chitară ale unui coleg. Atmosfera a fost una de vis în cele din urmă, cu ajutorul îngerilor din colaj (să nu mai zic despre faptul că, colega de la 12 A m-a redus la tăcere 8->). Am fost furat de părtile de literatură din care a fost compus colajul, am fost trimis pe valul lin al lumii cărţilor şi gândurile mele au tresărit când am auzit că “poezia este tot ceea ce rămâne după o viaţă trăită”.

Aici numai am descris cum m-am simţit. Vă asigur că într-un articol viitor voi reveni cu poze şi eventual colajul în sine. Aştept şi eu cu nerăbdare să mă revăd, să mă văd mai bine… “să mă conving că acolo unde e literatură e viaţă”.

Prins în plăcere

Revin în blogosferă după o pauză să zic aşa, după ce am tot avut altele pe cap. Spre exemplu am avut de lucru la nişte elemente importante pentru realizarea unui viitor scurt metraj despre antidrog. Sigur legat de activitatea de la liceul la care studiez 😀 De trei zile tot am scris la un scenariu cu colegii de echipă şi mă bucur că în cele din urmă am reuşit să îl terminăm cu brio. Ideea cu scurt metrajul a plecat de la ora de Religie. Am reuşit să mă visez, de ce să nu recunosc, departe cu proiectul ce urmează să prindă viaţă în zilele următoare. Bine, chiar dacă filmuleţul o să fie prezentat numai în biblioteca liceului şi pe internet, mă încântă şi acest lucru.

Ca de obicei, în tot ceea ce am făcut au fost şi negativisme, sau lucruri care m-au ţinut pe loc, stresat şi apăsat de timp: teza la matematică. Mă rog, nu a fost cine ştie ce stres, dar am impresia că nu o să iau o notă prea mare :-s.

Mâine în jurul orei 18, o să am plăcerea de a juca într-o scenetă, tot la liceu, despre care nu am zis nimic până acum. Sigur o să revin cu mai multe după eveniment :). Ok, titlul: “Călăii sau victima feroce”. Şi ghiciţi ce?;;) Sunt victima feroce >:)

Permisul de conducere

Astăzi o zi fericită! O mică relaxare de după liceu, nimic mai mult. M-am pregătit psihic pentru restul semestrului ce a rămas 😀 Am ajuns acasă în jurul orei 14:30 cu gândul la permisul de conducere. După examenul auto de mai bine de o săptămână am tot aşteptat ca permisul de conducere să ajungă în posesia mea. Am sosit croit acasă să deschid plicul şi să îl admir 😀 În ziua în care trebuia să ajung la Slatina la examen, am fost tot un entuziasm. Până la urmă mulţumesc domnului care a avut bunul simţ să oprească şi să mă ducă până la Caracal de unde trebuiă sa plec la examen. (Bine, bine! Am plecat cu ia-mă nene până la Caracal! :-” ). Treaba începea să devină nasoală pentru că nu era maşina lui şi începea să-i tuşească motorul. Prima idee care mi-a venit în cap a fost că avea probleme cu piesele auto. Nu peste mult timp m-am liniştit când a zis de benzină, lipsă de carburant :-s. Asta se întâmpla cam pe la 2 kilometrii de benzinărie. Cred că dacă nu mergea la relanti cu ea, nu mai ajungeam la Petrom. Deja mă vedeam împingând la ea 2 kilometrii şi mai ajungeam eu la examenul auto poimarţi :)). Aici şi-a făcut apariţia şi întâmplarea care nu m-a deviat de la cursul pe care trebuia să-l urmez în ziua respectivă, motiv care m-a bucurat.

Schimbare de planuri

Dezamăgit de ce trebuie să fac în loc să particip în continuare (azi, joi şi vineri) la “Şcoala altfel”, întrerup astfel şirul de articole pe această temă. Hai să zicem că tot spre binele viitorului meu, dar mă voi lipsi de plăceri precum jocul de Sudoku şi meciul de fotbal de la liceu. Concret, azi nu am fost la liceu aşa cum o să fac şi mâine şi vineri. Cel puţin sunt învoit.

Aici pot să spun că ordinea lucrurilor iar a luat-o razna cum se întâmplă de obicei, dar cine se mai plânge? M-am obişnuit cu asta. Sper că voi mai avea ocazia să iau parte la activităţi în lanţ cum ar fi trebuit să se întâmple în această “Săptămână altfel” şi să le descriu aici pas cu pas.

Într-un viitor articol poate voi spune ce fac în aceste zile:-”

Referinţe:

  1. Săptămâna altfel I
  2. Săptămâna altfel II

Săptămâna altfel II

Cine se trezeşte de dimineaţă ajunge departe.

Acest proverb s-a cam adeverit azi dimineaţă pentru mine fiindcă am fost surprins de câte lucruri poţi face dacă te trezeşti ceva mai devreme, gen prima oră (:|. Igiena personală, nelipsită zilnic, apoi micul dejun, spălatul pe dinţi şi bum! Fresh! A trebuit să o duc pe surioara mea în faţa şcolii şi să aştept acolo maşina cu care trebuia să plece la concursul de matematică ;;) Zis şi făcut. Am revenit apoi acasă, am tras o fugă la doua magazine după care i-am oferit bunicii un mic ajutor. Deja eram mai mult ca fresh, în ciuda răcelii pe care o am de vreo patru zile.

După toate, am plecat la liceu, cu gândul la activitatea de astăzi: curăţenie în parcul din Caracal. Clasa mea împreună cu alte trei ne-am echipat cu pungi şi mănuşi pentru adunat gunoiul din parc: pungi de seminţe, şerveţele, sticle, hârtii şi alte peturi care în timp ar putea polua mediul. Am parcurs parcul în lungime şi am umplut punga cu care era dotată echipa mea. Am fost entuziasmaţi la final când am realizat că am fost printre puţinii care au făcut-o. Chiar dacă nu s-au implicat cu toţii în această activitate, am încercat să depun un efort care să dea dovadă de seriozitate. Eu am fost fericit de realizare, dar când a trebuit să ne întoarcem de la “Stadionul <<Parc>>” am văzut un coş cu un fum negru care ieşea de rupea pământul. Imediat mi-am zis că munca noastră nu a însemnat nimic.

Referinţe: Săptămâna altfel I