De ce…?

Altă întrebare fără răspuns.
Vor urma mai multe, dar veţi vedea pe parcurs…
De ce am o aşa viaţă?
De ce în mine nu mai e nici un strop de speranţă?
De ce am în minte mereu?
Fă tot cu suflet, chiar dacă îţi e greu.
Dar şti ce?
Cât să-mi mai repet,
O să fie bine tot,
Dar simt că nu mai pot.
De ce nu te găsesc?
De ce eşti acea persoană pe care abea aştept s-o întâlnesc?
De ce până acum am dat doar de belele?
Numai cu ei şi la antrenamente m-ai scapat de gândurile rele.
De ce sunt chiar aşa?
De ce persoana pe care o plac nu mă place şi ea?
Oare nu stiu ce să aleg?
De ce inima îmi dictează întotdeauna invers?
De ce doar pe câţiva îi interesează persoana mea?
De ce pe tine nu te doare nici undeva?
Dar şti ce? Îmi pare bine.
Am început să uit de tine…
Nu mai plâng pentru că s-a terminat,
Ci zâmbesc pentru ce s-a întâmplat.
M-ai facut să-mi dau seama,
Şi nu voi mai repeta greşeala…
De ce au rămas câţiva în viaţa mea
Cu care îmi voi continua povestea?
Vor mai fi şi altele ca tine în viaţa mea,
Dar nu garantez că va fi la fel ca povestea asta…
Mă uit din nou la fix şi sper că nu eşti tu
Defapt am încetat să sper
Ştiind că tu eşti cu el…

Autor: Gruia Bogdan

Amintiri

Asta e pentru zilele de vară când mă duceam la antrenamente
Şi apoi stăteam şi o ardeam aiurea pe afară,
Pentru fiecare party pe care îl aveam când cineva rămânea singur acasă,
Pentru fiecare beţie făcută şi regretată.
Şi pentru acele zile de care ne aducem aminte cu drag în fiecare seară ce au fost odată.

Şi încă regret cât de repede a trecut timpul acela din generală,
Mi-aduc aminte cu drag cum era în fiecare zi la şcoală
Să ne udăm cu apă când dădea caldură afară
Să fie gălăgie în fiecare oră şi tăcere când părinţii erau chemaţi la şcoală.

Aş fi vrut să fim aceeaşi clasă, să rămânem uniţi cum ne-am propus odată
Să nu ne fie frică la lucrare şi copiuţele să ajunga la fiecare din clasă
Şi iarna fetele să le luam la rând frecându-le cu zăpadă
Dar asta nu se întampla niciodată şi visele au rămas o amintire sperând că ne vom reîntâlni vreodată.

A venit toamna, a început o nouă viaţă pe care nimeni nu a aşteptat-o cu drag, doar cu sperantă,
Am cunoscut noi oameni de care îmi e drag câteodată
Şi mă doare când ieşim şi fiecare din noi are o altă povestire despre şcoală
Însă uneori mă bucur când ne reîntâlnim şi ne distrăm ca odinioară.

A venit iarna, se duce şi acest an în care nu am realizat prea multe
Aş fi vrut să mă gândesc mai devreme la aceste cuvinte
Însă viaţa îmi rezervă din ce în ce mai multe
Am facut multe până să învăţ că viaţa e zdreanţă câteodată
Şi că doar cei pe care îi am acum o să-i am pe viaţă.

Autor: Gruia Bogdan

Rătăcit

Cuprins profund de ochii tăi,
Lin pierd şirul vieţii cruzi.
Mă las purtat de tu şi noi
Printre vise şi iluzi’…

O atingere mi-ar fi de-ajuns
Să revin de-unde-am plecat,
Însă tu tot mă scufunzi
În locul de mult uitat…

Găsesc acolo amintiri
Sentimente multe… o comoară
Închid ochii şi suspin
Gândul că nu te mai am, mă omoară.

Dorinţa tare mă apasă,
De-a rămâne veşnic rătăcit,
În inima ta uitată,
De teamă să nu fi orbit.

Autor: Ilie Vlăduţ

Dacă

Dacă două lumi, a ta şi a mea,
N-ar fi aşa departate,
Ne-am întâlni într-o geană de stea,
Sau într-o inimă care bate.

Dacă două frunţi, aşa-ngândurate,
S-ar aşeza o clipă în palme, poate-ar întelege cuvintele toate,
Căzute din ceruri.
Să sfărme gheaţa din noi.

Dacă două umbre, atât de tăcute,
S-ar atinge măcar în iluzia apropierii,
Poate speranţele noastre mute
Ar da un loc primăverii..
Şi ţi-aş culege trei ghiocei.

Autor: Andrei Sebastian

Singur

Stau afară la poarta ta,
Pe bancă, sub copacul căruia nu-i voi uita
Aroma şi mireasma de primăvară
Care mă-nconjoară…

Aş vrea să fi şi tu lânga mine
Să vezi ce simt pentru tine,
Să privim luna-mpreună,
Iar timpul să ne lase-n urmă.

Întorc privirea şi văd printre gard
Doua umbre la geamul slab luminat.
Inima-ntreabă dacă să mai sper
Ochii-mi inspiră să nu-mi răspund… rămân în mister.

Autor: Ilie Vlăduţ