Cole

Poţi cunoaşte o fiinţă care are mult bine în sufletul său
Dar am cunoscut persoane care mi-au făcut foarte mult rău.
Trebuie să ştii că după mult bine
Urmează ce-i mai rău
Şi la suflet el sau ea te-atinge
Acolo unde te doare cel mai rău…
Aş vrea să uit tot ce mi-ai spus,
Să uit c-am fost prieteni,
Să uit ce împreună am făcut
Şi totul poate era invers…
Nu mă aştept să înţelegi
Cam tot ce am pe suflet
Şi chiar dacă am spus ce-am spus un pic mai sus
Mai bine am fi rămas prieteni.
Nu ştiu dacă ar fi trebuit să mă bag în viaţa ta,
Dar simţeam că între noi se va lega ceva.
Acolo undeva în suflet asta mă doare
Şi în puţini o să mai am încredere,
Ştiind că n-o să dureze mult
Şi sentimentul de prietenie uşor… uşor dispare.
Chiar nu ştiu unde o să ajung
Gândidu-mă la tine.
Şi vrei să-ţi spun ceva?
Chiar aş vrea să fii cu mine.
Nu ştiu cât de mult te va surprinde,
Dar inima tot după tine tinde
Când mă luai de mână simţeam că-nebunesc,
Iar prin câteva cuvinte inima vroia să iasă din piept
Nu vreau să mă înţelegi greşit,
De el nu te despart,
Dar înainte de-a pleca
Am vrut măcar un rămas bun să-mi iau…

Autor: Gruia Bogdan

Regina mea

Încă o noapte albă,
Încă un gând nebunesc.
Mi-am promis acum ceva timp că o să mă opresc.
Aş vrea, nu doar să scriu, să pot să şi vorbesc.

Am stat şi m-am gândit ce să fac cu vocea din mine
Şi am realizat că aşa e mai bine,
Să scriu mereu ce simt
Şi simt că mă descarc scriind mereu câte ceva,
Poate cineva într-o zi va aprecia.

Dacă n-ai fi fost tu REGINA NOPŢII MELE,
Alături de care trăiesc fiecare vis,
În fiecare noapte uitându-mă la stele,
Îmi dau seama că eşti de neatins.

Doar tu m-ai învăţat să scriu,
Să pun suflet în acel ceva,
Să cred în visul meu… al nimănui,
Ce nimeni nu mi-l poate lua.

Un vis nebun de neatins,
Regină cu inima-mpietrită,
Tu n-ai aflat nici până acum
Cum e să fi cu adevărat iubită.

Şi aştept mereu să te întâlnesc,
Nu doar în visul meu,
Să-ţi spun cât pot să te iubesc.
Doar lângă mine aş vrea să fi mereu.

Un vis de-al meu nu poate fi real,
Aş vrea mereu să te visez,
Să nu mă mai trezesc
Şi doar tu REGINA MEA,
Să mă faci să simt că în sfârşit trăiesc.

Autor: Gruia Bogdan

Micuţa

După jumătate de an
În care n-am mai scris nimic,
Am pierdut ceva foarte de preţ.
Inima ta să plece, nu pot s-o opresc.
A început frumos cu un sărut graţios,
Ascunşi de lume, de vânt, de soare,
Într-un loc unde totul începuse să prindă culoare.

În scurt timp a urmat primul te iubesc,
După o zi în care lacrimile tale mi se lipisera de piept.
Nu am putut să-ţi spun…
Cu toate c-aş fi vrut
Să te privesc adânc, să-ţi spun ce simt, apoi să te sărut.

Un înger pe pământ stă chiar în patul meu,
Nu pot să îl trezesc, îmi este foarte greu.
Aştept să se trezească.
Stai… a deschis ochii deja…
Mă priveşte, o privesc,
Apoi mă întind şi eu uşor lângă micuţa mea.

Nişte vorbe spuse în vânt,
Cuvântul despărţire nu aş vrea să-l mai aud.
De ce am spus asta?
În veci nu îmi voi putea ierta aşa ceva.

Am rămas doar cu jumătate,
Cealalta e la tine
Şi-acum trăiesc în singurătate,
E scrum în mine.
De ce ai plecat, chiar te iubesc?
În câteva zile chiar am ajuns să simt
Că lângă tine pot să simt că traiesc.

Tu nu-nţelegi că fără tine
Îmi este tot mai greu?
Nimeni nu ar mai şti să te iubească
Cum te-am iubit doar eu.

Mi-e dor de tine, mi-e dor să te ating
Buzele tale fine, nu le mai simt.
Poate ai uitat ce-ai spus,
Tin să-ţi aduc aminte
Că sentimentul de iubire nu se spune în cuvinte.

Nu ţi-am spus că te doresc
Am vrut să-ţi dovedesc.
Dacă m-ai fi lăsat
Ţi-aş fi arătat adevăratul
Sens al cuvântului te iubesc.

Micuţa mea întoarce-te la mine!
Prin aceste versuri am vrut să îţi arăt
Că ţin cu adevărat la tine.
Aştept să-mi spui dacă rămâne-aşa,
Sau de mâine voi fi grăsuţul tău
Şi tu micuţa mea…

Autor: Gruia Bogdan

Demonul

Sânge de demon prin mine curge,
Şi inima simt cum pulsează frig
Puţini cei care pe suflet mă pot unge
Şi mă pot face un înger să devin.

E prea frumos să dorm adânc,
Închis în visul de cusur
Şi doar cu soarele pot să paşesc
Pe un tărâm plin de nebuni.

Am fost răcit de focul iadului
Ce n-a putut să mă cuprindă,
Cu timpul poate voi deveni
Acea fiinţă pe care o văd într-o oglindă.

Şi sunt un demon părăsit
Ce încerc să mă ascund în întuneric,
Dar focul ce pe inimă arde mohnit
Mă dă de gol tot timpul.

Începe să se aprindă acea flacără din mine,
Mă dă de gol din ce în ce mai mult
Şi simt că înnebunesc fără tine.

Nu pot să dorm sau dacă aţipesc
Pe tine nu pot să te visez.
Şi uşor uşor încep să mă îngrijorez…

Un demon părăsit
În liniştea deplină
Doar cu focul lângă el
Care plânge şi suspină.

Sper că n-ai plecat din ale mele vise
Să stau închis în negrul meu
Şi cu luminile stinse.

A încetat să ardă focul ce m-a cuprins,
Se pare că frigul iadului l-a stins.

Nu te mai vad… nu te mai simt…
Îmi spun că totul e bine, dar stiu că mint,
S-a stins… a ars… s-a dus tot…
E numai scrum în mine,
Sentimentele poate s-au stins
Dar se vor aprinde lânga tine.

Autor: Gruia Bogdan

Andru

Oare cum să încep aceste versuri despre tine?
Inspiraţia nu prea vine…
Te ştiu doar de un an,
Chiar dacă ne cunoaştem de mai bine.
Oare de ce am atâta încredere în tine,
Aşa cum ai şi tu în mine?
E distanţa între noi ce ne cam destramă…
Aştept să te revăd, dar timpul nu zboară.

Oare dacă am fi aproape ne-am întelege tot aşa?
Te las pe tine să răspunzi!
Eu… cred că da.
Ne vedem numai la web,
Nu te-am mai auzit de mult…
Cred că ar trebui să te mai sun.
Noi ne înţelegem foarte bine,
Dar mâţa ta cu papagalul meu nu s-ar întelege la fel de bine.

Autor: Gruia Bogdan