Calea cea bună?

Mai devreme am fost pe la Olt, la o mică plimbare. Încă de dimineaţă am văzut zăpada pe apa îngheţată şi mi-am zis că trebuie neapărat să văd Oltul şi în această iarnă. M-am echipat pentru frigul de afară, un playlist bun pe telefon, căştile şi camera foto au fost suficiente încât să-mi asigure o atmosferă liniştită şi de gândire.

Picture 001

Nu mi-au trebuit mai mult de câteva secunde de la prima privire a peisajului, pentru a mă cufunda în gândurile mele. Am rămas concentrat la aceleaşi probleme, de data asta însoţite şi de altele de viitor care simt cum mă pândesc la pasul următor. Totul se rezumă la suflet. Sensibilitatea mea de porumbel nu mă lasă în pace şi îmi injectează în inimă sentimente de tandreţe pentru fiecare lucruşor.

O privire mai îndeaproape a subiectului cel mai important pentru mine în acest an, m-a dus cu gândul la faptul că aş putea să reuşesc să fac ceea ce mi-am propus, însă să nu mă împlinesc cum îmi doresc. Mai exact, examenul de Bacalaureat, cel mai important test al maturităţii până în momentul respectiv, poate fi un lucru uşor dacă îmi doresc asta, însă cu urmări care ar putea să mă dezamăgească. Tocmai ce am început să deschid ochii şi să realizez cu adevărat că rude de-ale mele au terminat liceul, apoi facultatea şi acum stau acasă. Verişori cu câţiva ani mai mari ca mine. Încă nu îmi vine să cred că nu au posibilitatea de a merge mai departe.

Întotdeauna am visat că voi fi mare, voi deţine cunoştinţele necesare pentru serviciul meu pe care îl voi iubi şi tot ce voi face voi face din plăcere. Acum visul ăsta este cumva atacat încet de cealaltă extremă şi nu că nu ar fi chiar cum visez, dar există şi altă posibilitate, urâtă de tot pe care nu vreau să o cunosc.

Tot ce-mă rămâne de făcut este să muncesc, să muncesc, să muncesc şi să sper la o lume mai bună. O lume şi o viaţă mai bună pentru că ar fi frumos ca iubitele mele să fie mai atente cu elementele din care sunt compuse.

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

4 thoughts to “Calea cea bună?”

  1. Este bine ca ti-ai facut deja un ansamblu asupra a ce va trebui sa faci. De apreciat, daca tinem cont ca 70% din tineri ca tine nu au idee si nu inteleg de ce trebuie sa-si faca acest ,, test al maturitatii,,. Iti doresc mult succes…!

  2. Mulţumesc!
    Consider că din moment ce m-am angajat să urmez cursurile învăţământului, trebuie să am pretenţia să le şi termin cu bine.

  3. De admirat este faptul ca sti sa scrii.Daca as avea macar 20% din inspiratia pe care ti-o ofera natura ta, mi-as lua job in media.Jurnalist, actor, scenograf,un pui de regizor.Daca nu as putea sa imi iau job-ul, as urma o scoala in profilele astea…Frumos si Succes!

  4. @Cosmin: Să ştii că m-am gândit mult la o carieră în actorie însă chiar nu a existat şansa de a mă exprima 8-> şi în plus m-am axat deja pe un drum pe care vreau să-l urmez. Cu totul altul. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *