Au trecut 19 ani

19 arată destul de bine. Un număr tânăr cu toate posibilităţile de a se mări pe viitor. De el se leagă, iubirea părinţilor mei, amintirile din copilărie, întâmplările plăcute şi neplăcute de până acum, învăţăturile care s-au legat de caracterul meu, cele cărora le-am dat cu piciorul, persoane care au venit şi au plecat, altele care au rămas, aventuri de neuitat trăite singur sau cu cei dragi, lacrimile vărsate în momente de sensibilitate, dorinţe cu sau fără rezultat, într-un final, tot ceea ce a făcut parte din viaţa mea până acum.

Am ajuns şi la această bornă kilometrică şi recunoscând, nu a fost prea uşor. Asta pentru că m-am tinut de vise ca ele să se îndeplinească. Încercările de a prinde viaţă au făcut acest greu să fie şi el simţibil. Aici închid puţin ochii şi mă apucă nostalgia zilelor în care eram copil, tot un zâmbet. Pe la 10 lumânări pe tort abea mă chinuiam să învăţ şi să fiu cel mai bun elev din clasă, apoi pe la 14, 15 lumânări pe tort deja începeam să prind drag de ceea ce făceam în gimnaziu, ca mai târziu în liceu să apară dorinţa de mai mult.

Pe la 17, 18 lumânări pe tort eram plecat serios cu gândul la plăcerea sufletului. Chiar dacă nu mi-am putut realiza acele dorinţe, au persistat până în momente în care aveam de ales dintr-o grămadă. Bineînţeles, pe parcurs au dispărut acele principii şi iluzii deşarte despre lume şi perfecţiune. Am primit cuvinte amare şi adevărate de la viaţa de zi cu zi care mi-au dezvoltat un dezgust despre lume.

În ăşti` 19 ani, am fost cuprins de multe sentimente până la lacrimi, de emoţii fără limite şi ezitări de mă făceau să tremur – lucruri frumoase, dar anevoios întâlnite. Chiar că viaţa mi le rezervă pe toate. Bune sau rele, sunt ale mele :).

19 persoane de încredere sufletească să mai cunosc de acum în colo, 19 locuri de vis să mai întâlnesc, 19 părţi din mine să rămână acolo, 19 vise să mi se îndeplinească, 19 ani de succes să am şi fiecare an să se împartă în 19 săptămâni de fericire, 19 lucruri pozitive să se lege de mine, 19 influenţe la fel de pozitive şi încă 19 dorinţe uitate pe moment.

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

8 thoughts on “Au trecut 19 ani

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *