Amintiri

Asta e pentru zilele de vară când mă duceam la antrenamente
Şi apoi stăteam şi o ardeam aiurea pe afară,
Pentru fiecare party pe care îl aveam când cineva rămânea singur acasă,
Pentru fiecare beţie făcută şi regretată.
Şi pentru acele zile de care ne aducem aminte cu drag în fiecare seară ce au fost odată.

Şi încă regret cât de repede a trecut timpul acela din generală,
Mi-aduc aminte cu drag cum era în fiecare zi la şcoală
Să ne udăm cu apă când dădea caldură afară
Să fie gălăgie în fiecare oră şi tăcere când părinţii erau chemaţi la şcoală.

Aş fi vrut să fim aceeaşi clasă, să rămânem uniţi cum ne-am propus odată
Să nu ne fie frică la lucrare şi copiuţele să ajunga la fiecare din clasă
Şi iarna fetele să le luam la rând frecându-le cu zăpadă
Dar asta nu se întampla niciodată şi visele au rămas o amintire sperând că ne vom reîntâlni vreodată.

A venit toamna, a început o nouă viaţă pe care nimeni nu a aşteptat-o cu drag, doar cu sperantă,
Am cunoscut noi oameni de care îmi e drag câteodată
Şi mă doare când ieşim şi fiecare din noi are o altă povestire despre şcoală
Însă uneori mă bucur când ne reîntâlnim şi ne distrăm ca odinioară.

A venit iarna, se duce şi acest an în care nu am realizat prea multe
Aş fi vrut să mă gândesc mai devreme la aceste cuvinte
Însă viaţa îmi rezervă din ce în ce mai multe
Am facut multe până să învăţ că viaţa e zdreanţă câteodată
Şi că doar cei pe care îi am acum o să-i am pe viaţă.

Autor: Gruia Bogdan

Vlăduţ

Vlăduţ mă numesc şi sunt student în anul III la Universitatea Politehnica Timişoara. Sunt o persoană simplă, om în devenire, atipic, realist, narcisist în glumă şi gânditor (poate prea mult). Iubesc cu mult curaj şi patos simplitatea, oportunităţile, viaţa, natura, Timişoara, studenţia, voluntariatul, părinţii, iubita, prietenii, cărţile, aerul curat, iar asta îmi ocupă tot timpul. Sunt mereu în căutare de frumos, mă bucur pentru fiecare lucru din jurul meu şi acestea îmi asigură fericirea zilnică.

3 thoughts on “Amintiri

      1. METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței. 2. S. m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparține metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique.
        Sursa: DEX ’98 (1998) |

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *